|
Nol coventarès
propi dì
che 'le simpri un biel plasì
saludâdsi tra paesans e amîs
cenca tristèria o bausiîs,
magari cun chist lunâri
ancja se pičul e ordenâri.
Un salût a plenis
mans
e no dome ai furlans
a duč, zâi o frosegnâs
duč e an buinis cualitâs,
duč e vin alc di imparà
e forsi ancja di insegnà
e chist dit in gjenerâl
e jè una regula universâl.
El lunâri come che
o dîs
e 'la cun se muârs e vîs
memoriîs, ricuârs, personis
rubis nestris, no robonis
puisiîs dei nestris paesans
e dei lôr timps lontans,
po i santùs des cumunions
cun scuelis di gjenerassions,
classis cun tanč aniversâris
|
li che i ains e
fasin i lâris,
i biliès dei pûers muârs
e tanč, tanč âtris ricuârs.
La "Operâa" l'an passât
cent e trenta e a contât
e no fasint tuars o ingjans
e cognossarìn i Sorestans.
Dopo chista presentassion
tirarai un tic di conclusìon,
lavôr che no lûl vi pratêsa
fat in maniies di cjamêsa.
Grassies par vêmi judât
a par dîs ains acetât
o ai pricurât o ai cirût
fasint rniôr co ai pudût
metint adun tantis storiies
lì nestris pičulis memoriies.
Prin al malât, pò al san
di vuè, e di an in an
o auguri di cûr a plen
salût, pâs e ogni ben.
|
